duminică, 21 septembrie 2008

Ganduri in intuneric...

Privesc de cesuri pe fereastra,incercand sa gasesc un rost gandurilor,prea multe,prea palide.
Candelabrele secolului XX de pe strada inca palpaie, lumea e inca umeda, sufocata de ceata,pierduta in intuneric...E liniste...prea liniste...Aceiasi liniste si-n sufletul meu...aproape inspaimantatoare...plina de gunoi,de nepasare,de sentimente mototolite aruncate intr-un colt.
Ma intreb de ce iubesc...am uitat.Sau ce iubesc...nu stiu.
Am impresia ca traiesc un film prost...facut dupa altul asemanator,care la randul lui a fost copiat...si tot asa...doar ca pe ici pe colo s-a schimbat ba un personaj,ba o actiune,un fapt,un gest...un mare nimic.
Ma uit in suflet si nu vad nimic..prea intuneric,prea frig...Imi caut salvarea in imaginilie amintirilor ingalbenite de timp...le intorc cu grija sa nu le rup, caut cu infrigurare ceva care sa-mi salveze sufletul...cand cred ca gasesc ceva,imi dau seama ca au fost candva doar iluzii...iluzii care m-au facut sa-mi pierd noptile visand la un posibil viitor,niciodata atins.Clipe pierdute in zadar sperand la o minune...si-n final,doar deceptii.
Incerc sa trag concluzii...nu pot...am doar pareri de rau...

sâmbătă, 9 august 2008

"Sa iubesti intr-o clipa cat n-au iubit altii intr-o viata..." Cu aceste cuvinte m-am trezit din somnul dulce al acestei dupa-amiezi lenese de vara...:)

100131653.jpg

Teama din noi...

Mereu mi-am dorit sa calatoresc...
Initial, aceasta sete de a calatori am pus-o pe seama firii mele curioase,dornice de a invata si de a vedea lucruri noi...Doar ca, intr-un tarziu, am inteles ca dorinta mea este de fapt....TEAMA...

Teama de mine insami, teama de ridicol, atunci cand ceva nu iesa bine,teama de a spune " te iubesc" fara sa primesc "reject",teama sa nu deranjez pe ceilalti, teama de orice mi-ar deranja si mi-ar largi universul meu mic.
Din fericire, sau nu, n-am reusit sa calatoresc nicaieri...ca si cum destinul mi-a inchis granitele spre acest"escape", punandu-ma sa ma confrunt mereu, zilnic, cu mine insami si cu frica mea. Pe undeva, am castigat...pe de alta parte,n-am reust decat sa ma limtez si mai mult...Unele temeri inca sunt acolo...altele am reusit sa le inchid intr-o camaruta bine zavorata...si sper ca iala sa nu rugineasca niciodata...
Tot ce-am invatat este ca, daca nu ma lupt cu demonii mei,nimeni nu va veni sa-i alunge...Iar teama e un invatator bun...nu-ti da niciodata mai mult de 2 optiuni...ramai si te lupti...sau fugi si ea te va urmari peste tot...

joi, 31 iulie 2008

Un inger pentru mine:)

Era o zi lenesa de mai cand am decis sa dau curs rugamintii unei prietene sa-mi fac cont pe un site…vroia sa castige ceva…Ea, nu a mai castigat, in schimb, eu da. Ceva ce greu castigi...si sper sa fie pentru tot restul vietii…

Mi-am facut contul si-am inceput sa fac slalom printre bloguri, comentarii, voturi...Comentam si eu,ca asa era normal acolo unde credeam ca am ceva de spus…si altii comentau la mine…inclusive o tipa,care in acea vreme ,ma enerva la culme cu poza ei…SnowWhite

Totul pana intr-o zi,cand si-a schimbat “fata”: era o imagine divina…pe o bancuta, un inger statea cu un buchet de trandafiri galbeni in maini, privindu-ma cu niste ochi dulci, calzi si patrunzatori…un zambet mic si dragalas…

Si , brusc, toti dintii care-i aveam impotriva ei s-au evaporat…mi-a intrat in suflet…si, spre disperarea mea, acolo a ramas...si-a adus un divan, si s-a instalat comod…

Si acum ii spun:

Anca...stii de ce mi-ai intrat tu in suflet?!in primul rand ca m-ai naucit cu buchetelul ala de trandafiri galbeni...de acolo a pornit totul...
apoi...am vazut ce suflet mare ai...si bun,si dragalas...si esti mamoasa...si dragalasa....cand razi...ma faci sa rad:)))
esti frumoasa...ai niste ochi minunati...inteligenti...visatori...
ai personalitate...esti nebunatica....simti lumea cu sufletul...orice ai spune,ma faci sa zambesc...sa rad...

Uneori,ma faci sa-mi doresc sa te ucid…reusesti sa ma superi…si totusi, cu un cuvant,oricare ar fi acela,spulberi orice urma de furtuna…si ma faci sa te iubesc mai mult decat te iubeam pana atunci…
Imi doresc sa plec de acolo,dar nu pot..ma intorc mereu in fata monitorului si intru acolo si te caut…

Si nu regret nici o secuna ca te-am cunoscut.. as fi regretat enorm daca nu as fi facut-o…

Azi,nu te-as mai fi avut pe tine sora, prietena…ingerul in bratele caruia ma simt ca un copil mic, protejat, in siguranta…

Mi-as fi dorit sa fiu Dumnezeu si sa-ti ofer tot ceea ce meriti…Toate lucrurile bune, toata fericirea, bucuria, iubirea, linistea….toate astea le meriti …caci mai rar asemenea suflete mari…

Multumesc ca esti azi alaturi de mine…si sper sa fii si maine…si saptamana viitoare…si cat timp voi exista pe acest pamanat…am nevoie de tine…de o prietena ca tine…de sufletul tau…

Te iubesc sis…:X:*








miercuri, 30 iulie 2008

Back in time...

Poate pentru ca este vara, si la mine lucrurile functioneaza invers decat la ceilalti, poate din cauza caldurii, a plictiselii, am plonjat in marea amintirilor...

Poate ca trebuie sa-mi pun la punct unele lucruri cu mine insami ,cine stie...Stiu doar ca mereu am spus ca, stand cu in ochi intors spre trecut si cu celalalt privind spre viitor, pierdem prezentul...Acel prezent pe care toti il regretam dupa ce a trecut...

Si iata-ma, cufundata in amintiri, inot prin ele ca un delfin...din cand in cand mai fac un salt la suprafata pentru a vedea prezentul...caci viitorul...sa ramana departe,n-am timp de el...nu acum.
Le vad, frumoase ,urate, triste,vesele...toate-mi sunt dragi...toate m-au format ca individ...le simt gustul dulce, amar, acru...zambesc..si ma gandesc ce trist este omul care nu simte gustul nici unei amintiri, oricare ar fi ea...la cel care nu poate zambi sau plange pentru ca nu are trecut...sau a avut dar a preferat sa-l stearga.
Stiu ca niciodata n-am sa fug de el...este al meu, imi apartine...am nevoie de el, ca si atunci cand a fost prezent...doar ca am sa-l inchid intr-un ungher al mintii si-am sa-l descui doar vara...sau "spargeti doar in caz de urgenta" :))
Si nici n-am sa regret nimic din ceea ce am facut...de obicei, regret ceea ce nu fac...

Si, niciodata sa nu intoarceti spatele amitirilor..oricum ar fi acestea...din cand in cand, mai rasfoiti acest album ca sa va vedeti pe voi,pe altii...si ca sa puteti merge mai departe...mai puternici,mai buni,mai fericiti.Cine-si accepta amintirile,se accepta pe el insusi.:)

marți, 29 iulie 2008

O amintire...din multe altele...

Stateam si ascultam o melodie draga mie si gandurile mi-au zburat inapoi ,in trecut, amintindu-mi de o prietenie pierduta.Mi-am amintit cu drag de prietena mea, de timpul petrecut impreuna, cand nimeni nu pricepea cum de ne intelegem si vorbim prin priviri, spre disperarea lor:))

Fiind mai mare ca mine, am invatat multe de la ea...Lucruri care mi-au folosit mai tarziu...
Doar ca, fiind genul de persoana care judec cu inima, si-mi aleg prietenii dupa ceea ce simt, m-am incapatanat sa ignor ceea ce-mi spuneau persoane apropiate vis-a-vis de prietena mea....de fapt,ca sa fiu sincera, chiar eu ma incapatanasem sa vad doar partea frumoasa a ei, temandu-ma ,si pe buna dreptate, de clipa in care partea ei urata va iesi la suprafata. Clipa care n-a intarziat sa apara.

Si, spre dezamagirea mea, m-am aflat in rolul de tinta.Sau,as vrea sa cred ca m-am aflat la momentul nepotrivit,in locul nepotrivit...desi ea m-a adus acolo...credea ca-mi face un bine.Si mi-a facut.Si ii multumesc pentru tot.:)
Ajunsese intr-un post de conducere, era directoare...Alta viata, alta mentalitate...persoana pe care nu mi-am dorit sa o vad scoasa la lumina isi facuse aparitia.Pe zi ce trece o vedeam devenind un om fals, insetat de linguseli, adunandu-si pupincuristi in jur...o parte mai sunt si azi...cred.
Ruputra s-a produs intr-un moment in care, soarta s-a hotarat sa ne incerce prietenia...ne-a dat un test..amandoua l-am cazut...cu brio.Au trecut trei ani fara sa mai stim, una de alta. Anul asta,la inceput,in a treia zi dupa sfantul Vasile, grabindu-ma dimineata sa ajung la cineva, m-am intalnit cu ea...de fapt,n-a fost intalnire...ci mai mult o ciocnire..."buna" a fost singurul cuvant rostit...din partea mea,si instinctiv spus.Atat.
Uitandu-ma in urma si analizand tot, regret ca nu am spus "imi pare rau" atunci cand am cazut testul...dar, desi regret si acum, sunt prea mandra ca sa ma duc sa spun asta,chiar si acum.Stiu ca si ea e la fel de orgolioasa...insa nu stiu daca, ducandu-ma sa-mi fac mea culpa pentru tot as rezolva ceva.Caci,analizand la rece, fiecare are partea ei de vina...
Oricum, azi, mi-am dat seama ca soarta se repeta...cu o alta prietena...Acum,suntem la inceput de drum...sper ca atunci cand destinul ne va da testul sa nu-l mai cad...Chiar nu-mi doresc...Si pentru asta, fac pasii mici, si ochii mari...e prea valoroasa pentru sufletul meu ca sa gresesc si acum.
Caci mai rar gasesti un prieten adevarat, care sa te ia de mana si sa-ti atinga sufletul.:):*

joi, 15 mai 2008

Daca EL exista, atunci....unde-i???!!!





Plictisita, m-am pus sa colind pe internet, sa citesc blog-urile altora, ca de...e free...e distractie...amuzament...cultura gnerala:).Hoinarind asa, ca naluca, am dat peste blogul lui Iris-Crina...asa o chema...sau asa era username-ul ei...nu mai conteaza.Ceea ce m-a facut sa ma opresc asupra blog-ului ei si sa dau atentie a fost un ingeras...si un status ciudat "ingerasul meu....s-a nascut in cer".Curiozitatea si-a facut simtita prezent....si,am inlemnit...Iris este o tanara mama...a carei fetita a murit...la nastere se pare. Si care...a creat acel blog pentru fetita sa...in amintirea ei....O lume a lor....unde cele doua se intalnesc...pentru cateva momente...
Si citind acele randuri izvorate din durerea unui suflet...am incercat sa inteleg lucrarea aceluia caruia noi ii spunem "Dumnezeu".Si nu am reusit...Am simtit insa cum ma cuprinde furia impotriva lui...impotriva indolentei lui...As fi vrut sa cred ca asa e fost sa fie...ca asa a fost scris...dar mi-am amintit ca tot el a scris...Si ar fi putut sterge...in orice moment,in orice clipa ar fi putut curma viitoarea suferinta a fiintei care purtase viata in pantecele ei...si nu numai.Dar am inteles altceva...ca acest El,acest Dumnezeu, sau cum se mai numeste.... e prea egoist...prea gelos pe fericirea propriei creatii...Si atunci....ma intreb...merita sa mai cred in El...in cineva care e gelos pe fericirea mea,a ei, a noastra,a lumii intregi?Pe cineva care sta pasiv la suferinta propriei creatii...a propriului copil...caci fiecare dintre noi suntem "copilul lui"?
Lumea moare zilnic...clipa de clipa.Cartastrofele naturale curma tot mai multe vieti...Pentru ce toate astea?El unde este?Cati dintre cei care sunt acum sub daramaturile zidurilor in urma cutrmului din China, nu-i striga numele clipa de clipa...nu spera la un ajutor divin....care culmea!...intarzie...sau nu apre...cati din cei care se roaga zilnic nu spera la ceva...cer ajutor...dar...tacere.Sa nu uitam ca,de multe ori,TACEREA E CEL MAI BUN RASPUNS! SI FACE CAT O MIE DE RASPUNSURI! Si am inteles...Dumnezeul meu sunt EU! Restul e NOROC...




Sper sa nu deranjez pe nimeni...sunt doar gandurile mele...opinia mea...Nu vreau sa indemn pe nimeni la nimic.Fiecare cu credinta lui,cu gandurile lui.

marți, 13 mai 2008



Lumina raiului
Spre soare râd!

Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu

atâta râs făr'de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,

de n-ai fi frământată,
Sfânto,

de voluptatea-ascunsă a păcatului?

Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul

cu flăcările lui!
Lucian Blaga



Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Lucian Blaga
(1919)

Speranta moare ultima, si noi odata cu ea.

luni, 12 mai 2008















RUGA

de Corneliu Coposu

Cerne Doamne linistea uitarii
Peste nesfarsita suferinta,
Seamana intinderi de credinta
Si sporeste roua indurarii.

Rasadeste Doamne dragostea si crinul
In ogorul napadit de ura
Si asterne peste munti de zgura,
Linistea, iertarea si seninul!

maxime despre LIBERTATE




O libertate
fara limite ucide libertatea.

( Honore de Balzac )





Libertate, libertate ! Cate crime nu se savarsesc in numele tau. ( A Lamartine )

Multa libertate duce la multa ratacire.

( Fr. Schiller )


Nu pui temelia libertatii cand impusti pe cei ce gandesc altfel decat tine. (A. de Saint-Exupery)

Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine.( Abraham Lincoln)


Libertatea inseamna sa fim responsabili pentru noi insine. ( Friedrich Nietzsche )

Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce legile ingaduiesc. ( C. L. de Montesquieu )

Arta traieste doar prin constrangerile pe care si le impune si moare la orice alte constrangeri.

( Albert Camus )

Intrebari, justificari...

Nu pot spune ca m-am gandit mult inainte de a face acst blog. A fost o nebunie de-o clipa careia i-am dat ascultare. Personal, nu m-am crezut niciodata in stare de asa ceva...nu pentru ca nu pot...ci pentru ca nu i-am inteles rostul...nici acum nu-l stiu...si nici nu-l mai caut, caci nu mai are sens.
L-am intrebat pe un bun prieten, care e rostul blog-urilor...si mi-a raspuns siplu :"ete de aia","for fun".Am ramas cateva secunde blocata, caci nu-i sta in fire o astfel de exprimare...dar poate il agasasem cu prostia mea... Recunosc ca ma asteptasem la ceva de genul "pentru ca oamenii sa-si exprime liber parerile, intr-un mod diferit, indivdualizat",sau ceva de genul...Dar...e ok...for fun. Daca azi un blog este echivalentul distractiei, nu stiu ce sa spun, daca am ajuns in stadiul de a ne distra stand la calculator....dar de!...am evoluat.
Orcum,nu stiu ce voi scrie aici...poate povesti de adormit copii, intamplari obisnuite sau nu, despre relatiile interumane...cine stie.Romanul s-a nascut scriitor...de! e roman doar.