Un inger pentru mine:)

Era o zi lenesa de mai cand am decis sa dau curs rugamintii unei prietene sa-mi fac cont pe un site…vroia sa castige ceva…Ea, nu a mai castigat, in schimb, eu da. Ceva ce greu castigi...si sper sa fie pentru tot restul vietii…

Mi-am facut contul si-am inceput sa fac slalom printre bloguri, comentarii, voturi...Comentam si eu,ca asa era normal acolo unde credeam ca am ceva de spus…si altii comentau la mine…inclusive o tipa,care in acea vreme ,ma enerva la culme cu poza ei…SnowWhite…

Totul pana intr-o zi,cand si-a schimbat “fata”: era o imagine divina…pe o bancuta, un inger statea cu un buchet de trandafiri galbeni in maini, privindu-ma cu niste ochi dulci, calzi si patrunzatori…un zambet mic si dragalas…

Si , brusc, toti dintii care-i aveam impotriva ei s-au evaporat…mi-a intrat in suflet…si, spre disperarea mea, acolo a ramas...si-a adus un divan, si s-a instalat comod…

Si acum ii spun:

Anca...stii de ce mi-ai intrat tu in suflet?!in primul rand ca m-ai naucit cu buchetelul ala de trandafiri galbeni...de acolo a pornit totul...
apoi...am vazut ce suflet mare ai...si bun,si dragalas...si esti mamoasa...si dragalasa....cand razi...ma faci sa rad:)))
esti frumoasa...ai niste ochi minunati...inteligenti...visatori...
ai personalitate...esti nebunatica....simti lumea cu sufletul...orice ai spune,ma faci sa zambesc...sa rad...

Uneori,ma faci sa-mi doresc sa te ucid…reusesti sa ma superi…si totusi, cu un cuvant,oricare ar fi acela,spulberi orice urma de furtuna…si ma faci sa te iubesc mai mult decat te iubeam pana atunci…
Imi doresc sa plec de acolo,dar nu pot..ma intorc mereu in fata monitorului si intru acolo si te caut…

Si nu regret nici o secuna ca te-am cunoscut.. as fi regretat enorm daca nu as fi facut-o…

Azi,nu te-as mai fi avut pe tine sora, prietena…ingerul in bratele caruia ma simt ca un copil mic, protejat, in siguranta…

Mi-as fi dorit sa fiu Dumnezeu si sa-ti ofer tot ceea ce meriti…Toate lucrurile bune, toata fericirea, bucuria, iubirea, linistea….toate astea le meriti …caci mai rar asemenea suflete mari…

Multumesc ca esti azi alaturi de mine…si sper sa fii si maine…si saptamana viitoare…si cat timp voi exista pe acest pamanat…am nevoie de tine…de o prietena ca tine…de sufletul tau…

Te iubesc sis…:X:*

Back in time...

Poate pentru ca este vara, si la mine lucrurile functioneaza invers decat la ceilalti, poate din cauza caldurii, a plictiselii, am plonjat in marea amintirilor...

Poate ca trebuie sa-mi pun la punct unele lucruri cu mine insami ,cine stie...Stiu doar ca mereu am spus ca, stand cu in ochi intors spre trecut si cu celalalt privind spre viitor, pierdem prezentul...Acel prezent pe care toti il regretam dupa ce a trecut...

Si iata-ma, cufundata in amintiri, inot prin ele ca un delfin...din cand in cand mai fac un salt la suprafata pentru a vedea prezentul...caci viitorul...sa ramana departe,n-am timp de el...nu acum.
Le vad, frumoase ,urate, triste,vesele...toate-mi sunt dragi...toate m-au format ca individ...le simt gustul dulce, amar, acru...zambesc..si ma gandesc ce trist este omul care nu simte gustul nici unei amintiri, oricare ar fi ea...la cel care nu poate zambi sau plange pentru ca nu are trecut...sau a avut dar a preferat sa-l stearga.
Stiu ca niciodata n-am sa fug de el...este al meu, imi apartine...am nevoie de el, ca si atunci cand a fost prezent...doar ca am sa-l inchid intr-un ungher al mintii si-am sa-l descui doar vara...sau "spargeti doar in caz de urgenta" :))
Si nici n-am sa regret nimic din ceea ce am facut...de obicei, regret ceea ce nu fac...

Si, niciodata sa nu intoarceti spatele amitirilor..oricum ar fi acestea...din cand in cand, mai rasfoiti acest album ca sa va vedeti pe voi,pe altii...si ca sa puteti merge mai departe...mai puternici,mai buni,mai fericiti.Cine-si accepta amintirile,se accepta pe el insusi.:)

O amintire...din multe altele...

Stateam si ascultam o melodie draga mie si gandurile mi-au zburat inapoi ,in trecut, amintindu-mi de o prietenie pierduta.Mi-am amintit cu drag de prietena mea, de timpul petrecut impreuna, cand nimeni nu pricepea cum de ne intelegem si vorbim prin priviri, spre disperarea lor:))

Fiind mai mare ca mine, am invatat multe de la ea...Lucruri care mi-au folosit mai tarziu...
Doar ca, fiind genul de persoana care judec cu inima, si-mi aleg prietenii dupa ceea ce simt, m-am incapatanat sa ignor ceea ce-mi spuneau persoane apropiate vis-a-vis de prietena mea....de fapt,ca sa fiu sincera, chiar eu ma incapatanasem sa vad doar partea frumoasa a ei, temandu-ma ,si pe buna dreptate, de clipa in care partea ei urata va iesi la suprafata. Clipa care n-a intarziat sa apara.

Si, spre dezamagirea mea, m-am aflat in rolul de tinta.Sau,as vrea sa cred ca m-am aflat la momentul nepotrivit,in locul nepotrivit...desi ea m-a adus acolo...credea ca-mi face un bine.Si mi-a facut.Si ii multumesc pentru tot.:)
Ajunsese intr-un post de conducere, era directoare...Alta viata, alta mentalitate...persoana pe care nu mi-am dorit sa o vad scoasa la lumina isi facuse aparitia.Pe zi ce trece o vedeam devenind un om fals, insetat de linguseli, adunandu-si pupincuristi in jur...o parte mai sunt si azi...cred.
Ruputra s-a produs intr-un moment in care, soarta s-a hotarat sa ne incerce prietenia...ne-a dat un test..amandoua l-am cazut...cu brio.Au trecut trei ani fara sa mai stim, una de alta. Anul asta,la inceput,in a treia zi dupa sfantul Vasile, grabindu-ma dimineata sa ajung la cineva, m-am intalnit cu ea...de fapt,n-a fost intalnire...ci mai mult o ciocnire..."buna" a fost singurul cuvant rostit...din partea mea,si instinctiv spus.Atat.
Uitandu-ma in urma si analizand tot, regret ca nu am spus "imi pare rau" atunci cand am cazut testul...dar, desi regret si acum, sunt prea mandra ca sa ma duc sa spun asta,chiar si acum.Stiu ca si ea e la fel de orgolioasa...insa nu stiu daca, ducandu-ma sa-mi fac mea culpa pentru tot as rezolva ceva.Caci,analizand la rece, fiecare are partea ei de vina...
Oricum, azi, mi-am dat seama ca soarta se repeta...cu o alta prietena...Acum,suntem la inceput de drum...sper ca atunci cand destinul ne va da testul sa nu-l mai cad...Chiar nu-mi doresc...Si pentru asta, fac pasii mici, si ochii mari...e prea valoroasa pentru sufletul meu ca sa gresesc si acum.
Caci mai rar gasesti un prieten adevarat, care sa te ia de mana si sa-ti atinga sufletul.:):*