duminică, 21 septembrie 2008

Ganduri in intuneric...

Privesc de cesuri pe fereastra,incercand sa gasesc un rost gandurilor,prea multe,prea palide.
Candelabrele secolului XX de pe strada inca palpaie, lumea e inca umeda, sufocata de ceata,pierduta in intuneric...E liniste...prea liniste...Aceiasi liniste si-n sufletul meu...aproape inspaimantatoare...plina de gunoi,de nepasare,de sentimente mototolite aruncate intr-un colt.
Ma intreb de ce iubesc...am uitat.Sau ce iubesc...nu stiu.
Am impresia ca traiesc un film prost...facut dupa altul asemanator,care la randul lui a fost copiat...si tot asa...doar ca pe ici pe colo s-a schimbat ba un personaj,ba o actiune,un fapt,un gest...un mare nimic.
Ma uit in suflet si nu vad nimic..prea intuneric,prea frig...Imi caut salvarea in imaginilie amintirilor ingalbenite de timp...le intorc cu grija sa nu le rup, caut cu infrigurare ceva care sa-mi salveze sufletul...cand cred ca gasesc ceva,imi dau seama ca au fost candva doar iluzii...iluzii care m-au facut sa-mi pierd noptile visand la un posibil viitor,niciodata atins.Clipe pierdute in zadar sperand la o minune...si-n final,doar deceptii.
Incerc sa trag concluzii...nu pot...am doar pareri de rau...

sâmbătă, 9 august 2008

"Sa iubesti intr-o clipa cat n-au iubit altii intr-o viata..." Cu aceste cuvinte m-am trezit din somnul dulce al acestei dupa-amiezi lenese de vara...:)

100131653.jpg

Teama din noi...

Mereu mi-am dorit sa calatoresc...
Initial, aceasta sete de a calatori am pus-o pe seama firii mele curioase,dornice de a invata si de a vedea lucruri noi...Doar ca, intr-un tarziu, am inteles ca dorinta mea este de fapt....TEAMA...

Teama de mine insami, teama de ridicol, atunci cand ceva nu iesa bine,teama de a spune " te iubesc" fara sa primesc "reject",teama sa nu deranjez pe ceilalti, teama de orice mi-ar deranja si mi-ar largi universul meu mic.
Din fericire, sau nu, n-am reusit sa calatoresc nicaieri...ca si cum destinul mi-a inchis granitele spre acest"escape", punandu-ma sa ma confrunt mereu, zilnic, cu mine insami si cu frica mea. Pe undeva, am castigat...pe de alta parte,n-am reust decat sa ma limtez si mai mult...Unele temeri inca sunt acolo...altele am reusit sa le inchid intr-o camaruta bine zavorata...si sper ca iala sa nu rugineasca niciodata...
Tot ce-am invatat este ca, daca nu ma lupt cu demonii mei,nimeni nu va veni sa-i alunge...Iar teama e un invatator bun...nu-ti da niciodata mai mult de 2 optiuni...ramai si te lupti...sau fugi si ea te va urmari peste tot...