Initial, aceasta sete de a calatori am pus-o pe seama firii mele curioase,dornice de a invata si de a vedea lucruri noi...Doar ca, intr-un tarziu, am inteles ca dorinta mea este de fapt....TEAMA...
Teama de mine insami, teama de ridicol, atunci cand ceva nu iesa bine,teama de a spune " te iubesc" fara sa primesc "reject",teama sa nu deranjez pe ceilalti, teama de orice mi-ar deranja si mi-ar largi universul meu mic.
Din fericire, sau nu, n-am reusit sa calatoresc nicaieri...ca si cum destinul mi-a inchis granitele spre acest"escape", punandu-ma sa ma confrunt mereu, zilnic, cu mine insami si cu frica mea. Pe undeva, am castigat...pe de alta parte,n-am reust decat sa ma limtez si mai mult...Unele temeri inca sunt acolo...altele am reusit sa le inchid intr-o camaruta bine zavorata...si sper ca iala sa nu rugineasca niciodata...
Tot ce-am invatat este ca, daca nu ma lupt cu demonii mei,nimeni nu va veni sa-i alunge...Iar teama e un invatator bun...nu-ti da niciodata mai mult de 2 optiuni...ramai si te lupti...sau fugi si ea te va urmari peste tot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu