Candelabrele secolului XX de pe strada inca palpaie, lumea e inca umeda, sufocata de ceata,pierduta in intuneric...E liniste...prea liniste...Aceiasi liniste si-n sufletul meu...aproape inspaimantatoare...plina de gunoi,de nepasare,de sentimente mototolite aruncate intr-un colt.
Ma intreb de ce iubesc...am uitat.Sau ce iubesc...nu stiu.
Am impresia ca traiesc un film prost...facut dupa altul asemanator,care la randul lui a fost copiat...si tot asa...doar ca pe ici pe colo s-a schimbat ba un personaj,ba o actiune,un fapt,un gest...un mare nimic.
Ma uit in suflet si nu vad nimic..prea intuneric,prea frig...Imi caut salvarea in imaginilie amintirilor ingalbenite de timp...le intorc cu grija sa nu le rup, caut cu infrigurare ceva care sa-mi salveze sufletul...cand cred ca gasesc ceva,imi dau seama ca au fost candva doar iluzii...iluzii care m-au facut sa-mi pierd noptile visand la un posibil viitor,niciodata atins.Clipe pierdute in zadar sperand la o minune...si-n final,doar deceptii.
Incerc sa trag concluzii...nu pot...am doar pareri de rau...
Un comentariu:
ai descris atat de bine labirintul in care ma aflu acum...rins in ghearele jocurilor infinte de cote pariuri sportive, bajbaind prin
Trimiteți un comentariu